Hyundai i20 – test in Spania

Nici portbagajul nu are un volum strălucit, valorile sale înscriindu-se între cele normale segmentului. 295 litri sunt disponibili pentru bagaje în i20.

Platforma tehnică pe care Hyundai o foloseşte pentru modelul de clasă mică este nouă, dar avem de-a face în continuare cu o soluţie cu suspensie faţă independentă şi punte spate rigidă. Ţinuta de drum este una “europeană”, cum le place celor de la Hyundai să spună, dar traducerea este probabil aceasta: ţinuta de drum e similară cu cea a unui Opel Corsa.

Oricum, ia-ţi adio de la “felul coreean de a conduce”, gen Cielo, adică ruliu uriaş şi o glumă de direcţie. i20 are nişte suspensii atât de rigide, încât te vei da jos pentru a te asigura că nu conduci de fapt o Corsa.

E lăudabil faptul că în i20 te simţi european, deşi vor exista momente, pe anumite denivelări dese, când îţi va părea rău că nu ai nişte suspensii ceva mai moi. Direcţia este asistată hidraulic şi uşor manevrabilă în oraş, dar îi cam lipseşte precizia la viteze ridicate şi la operaţiunile repetate de schimbare a benzilor. Oricum, însă, e mult mai plăcută decât una supraasistată electric, în genul celei folosite de Renault pentru Clio.

Un motiv pentru care i20 a “meritat” aceste suspensii foarte rigide îl reprezintă motorizările diesel mari, oferite în premieră de Hyundai în clasa mică. Vorbesc despre propulsorul diesel de 1,6 litri, disponibil în două trepte de putere, 115 şi 128 CP.

Asociat exclusiv unei transmisii manuale cu şase rapoarte şi cu un cuplu motor maxim de 260 Nm, motorul diesel de 1,6 litri va duce probabil preţul unui i20 aproape de cel al unui i30. În plus, transmite vibraţii în interior de parcă ai sta pe el şi nu este deloc silenţios.

Parcă nici nu-ţi vine să crezi că acelaşi motor funcţionează atât de frumos în i30.Soluţia pentru amatorii de diesel va fi noul propulsor de 1,4 litri, oferit şi el tot în două trepte de putere: 75 şi 90 CP. Cuplul maxim este, la amândouă versiunile, de 220 Nm, cu doar 40 Nm sub ceea ce oferă motorul de 1,6 litri.

Propulsorul de 1,4 litri este mai silenţios decât cel de 1,6 şi mai plăcut în exploatare, marele avantaj constând în consumul mediu – care poate să scadă sub 5 litri la suta de kilometri parcurşi.

Deoarece i20 nu va fi o maşină foarte ieftină – preţurile, care urmează să fie comunicate ceva mai târziu, se vor apropia, cel mai probabil, de cele ale lui i30 decât de ale lui i10, măcar în cazul versiunilor echipate bine –, recomand motorizările pe benzină, în special motoarele de 1,2 litri cu 78 CP şi 1,4 litri cu 100 CP.

Acesta din urmă poate fi cuplat unei transmisii automate leneşe, dar foarte plăcute în traficul aglomerat. Cât despre motorul de 1,2 litri, acesta va oferi un excelent raport preţ/performanţe, exact zona în care Hyundai este foarte bun şi apreciat de clienţi.

Ultima lansare a lui 2008 a venit de la Hyundai, constructor aflat în creştere continuă până la momentul declanşării crizei economice, care, iată, a început să ducă la dispariţia producătorilor mici. Hyundai nu se numără însă printre aceştia şi probabil că va trece peste criză mai uşor decât constructorii care se aruncă acum în segmente de nişă premium.

Hyundai are planuri mari şi, ţinând cont de filosofia mărcii, e de aşteptat ca numărul de unităţi pe care constructorul şi-a propus să le vândă în clasa mică – 110.000 – să nu rămână doar un vis frumos.

Urmaş al binecunoscutului Getz, i20, noul model de clasă mică al constructorului coreean, a fost proiectat, spune chiar producătorul, în Europa şi pentru Europa. Mai precis, de design s-au ocupat atelierele mărcii din Russelheim.

Aşa ne putem explica, zic eu, asemănarea stilistică destul de mare, ca să nu spun uriaşă, dintre un i20 şi un Opel Corsa. Să se fi terminat oare inspiraţia coreeană sau se readevereşte faptul că imitaţia este mama succesului?

Potrivit Hyundai, i20 completează în mod fericit paleta de modele ale mărcii, acum cu desăvârşire nouă, dacă e să ne gândim fie şi doar la Tucson – ultimul model rămas fidel filosofiei de design in limbajul căreia a fost creat predecesorul Getz.

Nu pot spune că i20 este cel mai frumos Hyundai, dar pot afirma că este cel mai frumos Hyundai care seamănă cu un Opel. Oricum, e bine totuşi că, în gama Hyundai, i10 şi i30 nu seamănă cu nimic altceva. La fel şi noul ix55.

Poziţionat între i10 şi i30, i20 este mai mare decât Getz, are un aspect mult mai modern înăuntru, iar finisajele “trădează” anul 2009. Versiunile echipate mai bine sunt foarte apropiate de i30. Asta nu înseamnă, sper, că preţul este şi el apropiat de cel al modelului compact.

Poziţia la volan e uşor înaltă, dar lucrul acesta pare a fi adorat de din ce în ce mai mulţi clienţi, deoarece ajută mult în timpul manevrelor de parcare şi la deplasarea prin aglomeraţie.Spaţiul este bun pentru pasagerii din faţă, care ar putea fi deranjaţi doar de multitudinea de materiale plastice ce domină interiorul şi de scaunele tari ale echipării de top.

“Tari”, adică tari prin felul cum arată şi tari ca textură. Îmbrăcate parţial în piele, aceste scaune sunt arătoase, dar nu-s la fel de confortabile precum cele ale versiunilor mai slab echipate.

În spate, spaţiul este limitat mai ales la nivelul picioarelor, iar dacă în faţă pot călători persoane de peste 1,80 metri înălţime, cele de pe banchetă întâmpină probleme reale. Pentru o familie cu copii mici sau pentru călătoriile cu adevărat scurte, bancheta din spate a lui i20 nu poate fi totuşi problematică.